Din pacate, odata cu venirea toamnei s-au terminat concediile, la serviciu am avut din ce in ce mai mult de lucru si, cum era de asteptat in Germania, s-a stricat si vremea. Scurtele momente in care nu a plouat am preferat sa alerg, reusind astfel sa mai imi ating un tel pe care mi-l propusesem pentru anul acesta. Am reusit sa cobor sub pragul de o ora pe 10 kilometri alergati. Nu radeti, sunt la inceput si am planuri mari pentru la anul.
Satul sa las vremea sa imi incurce planurile, pentru duminica 16 octombrie am stabilit cu baietii sa iesim la o tura. Desi a fost frig toata saptamana, prognoza meteo pentru duminica arata ca o sa fie soare asa ca am hotarat sa incerc o zona in care nu am mai fost, si anume padurea din nordul Walhallei, rezervatia naturala numita Hölle.
Odata traseul ales, am inceput sa caut participanti. Desi initial trebuia sa fim mai multi, la final am ramas numai doi. Astfel, in jurul orei 1 m-am intalnit cu Alin in Donaustauf, la poalele Walhallei de unde am inceput sa urcam spre parcarea din spatele monumentului. Daca pana aici am mers pe malul Dunarii, pe la soare, odata ce am intrat sub coroana copacilor, mi-am amintit imediat ca este luna octombrie. Datorita aerului rece, in anumite momente - mai ales pe coborari, chiar am simtit nevoia de manusi.
Odata ajunsi pe platoul din spatele Walhallei, am intrat in zona complet necunoscuta mie. Am continuat pe plat pana la Pensiunea Hammermühle de unde am intrat in rezervatia naturala Hölle. Find zona protejata ma asteptam sa fie frumos, dar ceea ce am intalnit a fost mult peste ceea ce ma asteptam. Drumul serpuind printre paduri de foioase, paraul care ne-a acompaniat cand pe dreapta cand pe stanga, frunzele cazute pe jos, culorile padurii in octombrie, aerul curat, lacurile din poienile prin care am trecut, toate au contribuit la crearea unui peisaj de basm in jurul nostru.
Desi plouase toata saptamana, singura zona unde am avut probleme a fost spre final, unde am ajuns pe o poteca foarte ingusta si foarte innamolita. Din pacate, imediat ce am iesit de acolo a urmat o zona de coborare in viteza pe asfalt asa ca tot namolul acumulat pe roti l-am imprastiat pe haine.
Prin Sulzbach an der Donau am coborat pe malul Dunarii si de aici, urmarind pe o portiune traseul pe care l-am facut asta vara spre Viena, am ajuns inapoi in Donaustauf. Am trecut podul si urmarind malul drept prin Barbing am coborat spre Neutraubling. Am ajuns acasa dupa 6 ore de pedalat, timp in care am parcurs aproximativ 70 de kilometri. Imi pare rau ca am descoperit asa tarziu aceasta zona. Acum s-a facut si mai frig asa ca putin probabil sa ma mai intorc anul acesta. Dar cu siguranta Hölle a devenit una din locatiile mele favorite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu